Mai in spiritul Craciunului :D

O familie mai ciudata

Era odata o familie formata din patru surori. Cea mai in varsta se numea Batranetea, cea de a doua Maturitatea, penultima era Adolescenta si ultima Copilaria. Ele traiau vesnic si se bucurau fiindca traiau impreuna. Ele locuiau intr-un luminis uitat de lume inconjurat de munti, iar animalele lor erau salbaticiunile padurii pe care le hraneau.

Intr-o seara cand se pregateau de culcare, cineva bate la usa, se ridica Batranetea si deschide usa dand cu ochii peste un strain:

-Ce doresti omule la ora asta?

-Vreau si eu un loc unde sa dorm, in aceasta noapte.

-Du-te domnule de aici, te poti culca in padure,apoi ii inchise usa in nas.

-Necugetat-o, tie iti voi da ca si cadou moartea, tristetea si regretul pentru ce ai facut acum! Striga strainul enervat.

Dupa ce toate au adormit, cineva bate la usa, de data asta Maturitatea ii deschide usa strainului si il intreba:

-Ce doresti strainule?

-Un loc unde sa-mi ostenesc oscioarele in aceasta seara.

-Nu te cunosc si nu te pot lasa sa intri din acest motiv, totusi  te poti culca aici la usa noastra, apoi ii inchise usa fara al lasa sa mai spuna ceva.

-Tu vei primi multe greutati in viata iti va fi greu sa-ti cresti copiii si vor fi multi oameni care iti vor vrea raul mereu! Ii spuse acesta cu o voce normala.

Dupa jumatate de ora bate din nou la usa, de aceasta data ii raspunde Adolescenta intrebandu-l si aceasta:

-Cu ce v-as putea ajuta, domnule?

-As dori un locusor uscat, am calatorit mult si sunt obosit vreau doar sa ma odihnesc in aceasta noapte.

-Nu te pot lasa in casa, totusi ai putea dormi in hambar, apoi inchise usa.

-Tu te vei simti mereu ne-nteleasa si vei vrea cu orice pret sa arati ca ai dreptate, vei fi o rebela, spuse acesta soptit, si totusi tu vei avea o portita de scapare.

A mai trecut ceva timp si din nou bate la usa, acum s-a intamplat ca Copilaria sa se fi trezit si sa-i deschida usa, cu niste ochi milosi pentru acel strain obosit, asa ca-l intreba cu o compasiune deplina:

-Ce doresti omule, saracul de tine, probabil nu mai poti, te rog

pofteste langa foc si incalzestete.

Dupa ce se vazu bagat in casa si la caldurica isi dete jos hanoracul si spre surprinderea Copilariei se putea vedea o barba alba si lunga si un hanorac rosu din cap pana in picioare arata ca o capsuna uriasa deoarece mai era si plinut.

-Domunule cu ce ocazie prin partile noastre si mai ales pe vremea asta geroasa si nemiloasa?

-Draga mea am venit sa-ti aduc un cadou.

-Ce anume? Intreba ea curioasa.

-Vreau sa-ti ofer fericirea si inocenta, draga mea, esti singura care

mi-a oferit adapost, surorile tale nu au facut-o, ele au primit niste cadouri mai putin placute.

-Domnule cum te numesti?

-Numele meu este Timpul, dar majoritatea ma cunosc ca si Mos

Craciun eu tin in ordine aceasta lume.

-Domnule Timp, te rog iarta-le pe surorile mele nu prea au incredere in oamenii straini, te rog nu le face ceva rau poti sa-mi iei inapoi cadoul si sa il dai lor numai nu le face vreun rau, spuse ea ingrijorata si rugatoare parca mai avea putin si incepea sa planga.

-Vrei sa renunti la aceste lucruri doar pentru ati salva surorile? Draga mea nu-ti dai seama ce vrei sa faci, uite nu pot anula cadourile surorilor tale pot insa sa le alin daca doresti, iti poti pastra cadoul, iti promit ca nu le voi face nimic, spuse el plin de mila pentru aceasta fata care isi iubea orbeste surorile.

Dupa aceste cuvinte fata pleca la culcare si il lasa singur pe acel batran a doua zi nu se mai afla acolo totusi a gasit un bilet pe care scria:

„Iti mai ofer un cadou virtutea de a face ziua mai frumoasa surorilor tale acesta este singurul mod pentru a mai usura blestemul lor. Ramai cu bine draga mea copila.

Cu drag,

Timpul”

Asa este si viata, batranii tanjesc dupa vremea copilariei, adultii si-o doresc si ei, adolescentii sunt prea ocupati cu nebuniile lor si cu fumurile aflate in capurile lor, iar copiii isi doresc sa devina mari si nu pretuiesc ceea ce au in acel moment.