Toamna pustie

Frunzele deja s-au veştejit

Iar sufletul meu e rătăcit

Mă uit pe geam şi văd cum păsările pleacă

Pustiu va fi fără glasul lor parcă

Nu o să mai aud nicio dulce melodie

Vor fi luate de vânt ca o amărâtă pălărie.

Voi fi pustie, parcă descoperită

Mai lăsat fără viaţă, neîmplinită

Ai fugit în inima altei fete

M-ai lăsat doar îmbrăţişată de cuvinte

De nişte scuze banale, fără sentimente

Care mă rănesc în fiecare zi, sunt cumplite.

Ce toamnă crudă s-a abătut asupra mea

M-a prins nepregătită, mi-a ucis inima.

M-a doborât râzând, a fost ucigătoare

Mi-a furat şi soarele, el nu mai răsare

Mi-a ucis gândurile colorate

De această toamnă nehalită au fost furate.

Un ceas ce fură atât de uşor viaţa

Un soare ce apune speranţa

Doi servitori a unei spintecătoare

Doi servitori a unei necruţătoare

Cea care zbiară folosind şoapte

Ea cea care m-a trezit la realitate.